Formarea si ridicarea nivelului profesional al angajatilor reprezinta una din componentele de baza a managementului resurselor umane. Desi marea majoritate a companiilor isi selecteaza personalul astfel incat acesta sa corespunda cerintelor postului vizat abilitatile si talentele resurselor umane nu pot fi pe deplin productive fara instruire. De aceea instruirea este necesara chiar si atunci cand nu se produc schimbari in mediul extern sau mediul intern al firmei. Din pacate pentru unii sau din fericire pentru altii lumea este in continua schimbare. Firmele sunt supuse permanent unor noi provocari ca urmare a schimbarilor tehnologice si a schimbarii conditiilor de piata. Pentru a face fata acestor provocari, in mod evident, pentru orice manager, una din directiile de actiune o reprezinta pregatirea si perfectionarea angajatilor. Indiferent de ce tehnologii noi apar sau de modificarile cerintelor pietei oamenii de afaceri stiu ca resursele umane constituie elementul creator, activ si coordonator al activitatii eco­nomice ce se desfasoara în firme. Aproape intotdeauna noile tehnologii, chiar daca conduc la la o reducere a numarului de angajati dintr-o firma presupun o instruire suplimentara a personalului ramas.  Asa ca prima concluzie pe care o putem trage este ca instruirea angajatilor este o nevoie.

Pregatirea si perfectionarea personalului se poate face prin intermediul unor cursuri de instruire care se finalizeaza cu o diploma cu recunoastere interna, care nu are o insemnatate deosebita pentru institutiile statului dar care uneori este foarte apreciata de firmele private, sau a unor cursuri de formarea profesionala a adultilor care sunt autorizate de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si Ministerul Educatiei si Cercetarii.
Varianta actuala a codului al muncii precizeaza ca angajatorii au obligatia de a organiza periodic cursuri de formare profesionala. Potrivit legii, formarea profesionala a adultilor se organizeaza prin programe de iniţiere, calificare, recalificare, perfectionare, specializare, definite astfel:
a) initierea – reprezinta dobandirea uneia sau mai multor competente specifice unei calificari conform standardului ocupational sau de pregatire profesionala;
b) calificarea, respectiv recalificarea – reprezinta pregatirea profesionala care conduce la dobandirea unui ansamblu de competente profesionale care permit unei persoane sa desfasoare activitati specifice uneia sau mai multor ocupatii;
c) perfectionarea, respectiv specializarea – reprezinta pregatirea profesionala care conduce la dezvoltarea sau completarea cunostintelor, deprinderilor sau competentelor profesionale ale unei persoane care deţine deja o calificare, respectiv dezvoltarea competentelor în cadrul aceleiasi calificari, dobandirea de competente noi în aceeasi arie ocupationala sau într-o arie ocupationala noua, dobandirea de competente fundamentale/cheie sau competente tehnice noi, specifice mai multor ocupatii.

Potrivit Art. 189 din codul muncii formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin urmatoarele forme:
a) participarea la cursuri organizate de catre angajator sau de catre furnizorii de servicii de formare profesionala din tara sau din strainatate;
b) stagii de adaptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca;
c) stagii de practica si specializare în tara si în strainatate;
d) ucenicie organizata la locul de munca;
e) formare individualizata;
f) alte forme de pregatire convenite între angajator si salariat.

Asa ca, managerii trebuie sa aiba in permanenta in vedere activitatea de instruire a angajatilor. Analizand legislatia muncii in vigoare, ajungem la cea de a doua concluzie, ca instruirea angajatilor este o necesitate.