Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Viitor pentru tineri - Tineri pentru viitor
TEHNICI DE IMPLICARE A GRUPURILOR DEZAVANTAJATE IN PROCESUL DE ANALIZA A PROBLEMELOR SI LUARE A DECIZIILOR
1. Lucrul în reţea este o metodă care permite atingerea obiectivelor şi implicarea tuturor celor interesaţi, cu costuri materiale şi umane reduse dar cu eficienţă maximă.
În fiecare comunitate există „noduri de reţea”, persoane cheie care vin în contact cu un număr mare de cetăţeni dar şi cu grupuri dezavantajate sau persoane aflate într-o situaţie de risc.
Aceştia sunt de multe ori şi formatori de opinie în comunităţile din care provin, şi pot fi (dar fără a se limita la acestia): medicul uman sau veterinar, învăţătorul, asistenta medicală sau comunitară, preotul, dar şi proprietarul unui magazin local, sau şeful unei asociaţii agricole locale etc. Atunci când intenţionăm să ne folosim de reţeaua locală pentru a avea acces la grupurile dezavantajate şi pentru a le implica într-un demers de analiza de probleme şi generare de soluţii, este bine să nu uităm de liderii informali care există în fiecare comunitate şi care, uneori într-o măsură mai mare decât cei formali, se bucură de încrederea oamenilor, permiţându-ne o mai bună cunoaştere a problemelor unei comunităţi dar şi acces direct la membrii grupurilor sociale vizate.
Membrii cheie ai reţelelor locale de cooperare pot să ofere informaţii relevante pentru anumite probleme de interes local şi să faciliteze diseminarea informaţiilor către grupurile ţintă, mai ales cele dezavantajate, pentru care metodele clasice de comunicare (afişaj stradal sau la primărie etc.) nu sunt foarte eficiente. Ei pot facilita mobilizarea comunităţii (învăţătoarea se poate adresa părinţilor, şi şcoala poate găzdui o întâlnire în care să se discute anumite teme de interes, preotul poate face diverse apeluri către cei prezenti în biserică, sau poate transmite anumite informaţii cu prilejul vizitelor în casele membrilor parohiei etc.).
Lucrul în reţea permite implicarea mai profundă a comunităţii şi în special a grupurilor vulnerabile. Oamenii răspund în mod natural mai prompt apelurilor liderilor informali, sunt mai deschişi pentru a primi informaţii de la cei cu care se întâlnesc mai des (învăţător, preot, medic etc.). Comunicarea verbală este mai facilă şi de multe ori mai eficientă faţă de cea scrisă. De multe ori cetăţenii evită să meargă la autorităţile locale pentru informaţii sau sesizări, fiind că sunt descurajaţi de procedurile rigide de comunicare în scris.
2. Brainstorming-ul (furtuna de idei) este o tehnică foarte populară ce permite generarea de idei noi, creative de rezolvare a unei probleme. Scopul acestei tehnici este să genereze un număr cât mai mare de idei, să permită ieşirea din tiparele obişnuite de abordare a unei probleme. Pentru aceasta recomandăm modaratorilor / iniţiatorilor unei astfel de metode:
– definiţi în termeni clari pentru toţi cei prezenţi problema/subiectul discuţiei;
– prezentaţi regulile (între care cea mai importantă poate fi: nici o idee nu este criticată!);
– încurajaţi participanţii să-şi exprime ideile;
– nu uitaţi, scopul îl reprezintă cantitatea ideilor, nu calitatea (de aceea nu se face nici un fel de analiză critica asupra ideilor);
– notaţi fiecare idee exprimată, pe cât posibil exact aşa cum a fost ea exprimată;
– încurajaţi creativitatea, chiar dacă acest lucru înseamnă şi apariţia „ideilor trăsnite”;
– nu criticaţi nicio idee, pentru că astfel veţi înhiba exprimarea lor;
– încurajaţi pe toţi cei prezenţi să participe;
– nu faceţi ierarhii în grup, toţi participanţii sunt egali, şi deci toate ideile generate trebuie tratate cu aceeaşi importanţă;
– încurajaţi participanţii să completeze ideile anterior exprimate;
– încurajaţi generarea de noi idei, astfel încât discuţia să nu curgă într-un singur sens;
– la final faceţi o aranjare a ideilor exprimate pe categorii, cu ajutorul participanţilor.
Puteţi grupa sau reformula ideile care se repetă sau sunt similare ca şi conţinut;
– nu uitaţi să mulţumiţi celor prezenţi pentru participare.
3. Tehnica Grupului Nominal este o tehnică derivată din brainstorming, dar mai complexă decât acesta, care presupune ca oamenii să genereze ideile individual mai degrabă decât intrun
proces general de grup. Necesită un grad mai mare de planificare şi organizare din partea moderatorului şi presupune în primul rând împărţirea grupului în grupuri mici, de 5-8 persoane.
Ca moderator:
- asiguraţi-vă că aveţi spaţiul şi dotarea necesară acestei metode (câte o masă pentru fiecare grup, flipchart, coli de hârtie etc.);
- pregătiţi întrebările / problemele pentru care doriţi răspunsurile participanţilor, şi lăsaţi timp suficient (5-10 minute) pentru fiecare participant pentru a citi întrebările şi a le nota pe hârtie;
- liderul / moderatorul fiecărui grup mic solicită participanţilor idei, pe care le notează pe flipchart. Participanţii sunt încurajaţi să exprime cât mai multe idei în timpul dat;
- membrii grupului discută apoi fiecare idee sau aspect ce a fost notat, pentru a asigura o înţelegere comună asupra celor exprimate;
- membrii fiecărui grup sunt rugaţi să ierarhizeze în ordine descrescătoare 5 soluţii găsite de grup;
- raportorul fiecărui grup prezintă în plen soluţiile găsire şi argumentează;
- ultima etapă o reprezintă cea a obţinerii consensului în grupul mare asupra unei soluţii (sau a mai multor soluţii), în principiu este aleasă alternativa cea mai dezirabilă membrilor grupului.
4. „Focus-group” – urile (sau interviurile de grup focalizate) reprezintă o metodă de cercetare calitativă, scopul fiind încurajarea participanţilor să-şi exprime ideile, părerile, sentimentele faţă de un produs, caracteristiceile unei instituţii, ale unui program social etc.
Recomandări:
– înainte de a organiza un focus grup, asiguraţi-vă că tema discuţiei este bine structurată şi obiectivele acesteia sunt clare.
– un focus grup este alcătuit în medie din 6-10 persoane. Acesta este considerat un număr optim, dat fiind faptul că un număr mai mic de persoane nu încurajează dinamica de grup şi interacţiunea, iar un număr prea mare riscă fragmentarea discuţiilor, diluarea ideilor şi prezintă dificultăţi pentru moderator în păstrarea controlului asupra grupului.
– Grupul trebuie să prezinte o anumită omogenitate socio-demografică, ceea ce înseamnă păstrarea anumitor caracteristici relevante ce ţin de nivel de educaţie, vârstă, sex etc.
– Este de preferat ca personele invitate să nu se cunoască între ele (acest lucru asigurând generarea unor idei variate, diferite şi de ce nu, unice.
– Spaţiul trebuie să fie aerisit şi confortabil, să permită păstrarea unei distanţe confortabile a participanţilor unii faţă de ceilalţi.
– Să pregătiţi în prealabil un ghid de interviu, cu un număr de aprox. 10-15 întrebări, care să poată fi dezbătute în aproximativ 90 de minute.
Ghidul de interviu în cazul unui focus grup poate să conţină următoarele tipuri de întrebări:
– De deschidere- au rolul de a permite relaxarea participantilor, de a „sparge gheaţa”, de a-i ajuta pe participanţi să se prezinte;
– Întrebările introductive- au rol de introducere în tema şi ritmul discuţiei, facilitează interacţiunea între participanţi, permite începerea colectării informaţiilor relevante despre tema discuţiei, dar nu se ajunge încă la aspectele „cheie” sau critice;
– Întrebări de legătură – fac trecerea între părţile cercetării; pot fi rezumative cu privire la ce s-a spus anterior sau fac legătura cu ceea ce urmează să se discute;
– Întrebări cheie- sunt cele care răspund obiectivelor principale ale studiului.
Participanţii trebuie să fie încurajaţi să ofere răspunsuri detaliate, pot fi sprijiniţi prin întrebări ajutătoare, care să păstreze cursul discuţiei;
– Întrebări finale- surprind punctul de vedere al participanţilor, după derularea întregii discuţii, eventual exprimă preferinţe ale acestora, estimări, sugestii etc.
Moderatorul are un rol foarte important în cazul unui focus grup. Este important ca acesta:
– Să fie volubil, să îndemne particiapanţii la discuţie, să-i ajute să se relaxeze şi să-şi exprime cu încredere punctul de vedere;
– Să cunoască foarte bine tema discuţiei, obiectivele focus grupului şi ghidul de întrebări;
– Să vorbească clar, suficient de tare, să folosească un limbaj accesibil participanţilor;
– Să se adreseze participanţilor pe nume, cu formula de politeţe convenită;
– Să nu manifeste opinii care ar putea înhiba manifestarea membrilor grupului;
– Să fie calm, neutru şi nepărtinitor, să poată gestiona foarte bine timpul şi cursul de desfăşurare al discuţiei (să poată evita devierile de la subiect);
– Să-i sprijine pe participanţi să dea răspunsuri detaliate şi dacă se poate argumentate, prin întrebări de tipul: „vă rog să descrieţi ceea ce doriţi să spuneţi”, „explicaţi, vă rog”, „puteţi să daţi exemple?”, „vă rog, continuaţi”, „altceva?” etc.
BENEFICIAR:
ASOCIAȚIA NOUL VAL
PARTENER:
ASOCIAȚIA ION CÂMPINEANU
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României