În mod inevitabil, atunci când vorbim despre civism, cetăţean, comportament civic, despre competenţa politică, nu putem vorbi decât în strânsă legătură cu cea morală. Valorile pe care le cultivă civismul şi care iau forma concretă în comportamentul civic, sunt valori profund morale: responsabilitate, solidaritate, egalitate, demnitate, respectul faţă de ceilalţi, respectul faţă de proprietate. De aceea civismul însuşi este privit în ansamblu ca o calitate morală. Pentru cetăţeanul obişnuit, neimplicat şi neparticipant activ la viaţa politică, responsabilitatea pentru acţiunile sale, pentru calitatea comportamentului sau civic, este în primul rând una morală. Spre deosebire de omul politic, cetăţeanul de rând nu poate fi sancţionat de alegători, el este supus însă judecăţii morale a colectivităţii din care face parte, de la nivelul comunităţii locale până la cel al naţiunii. El nu poate fi cu adevărat competent politic decât în măsura în care este competent şi moral.

Societatea civilă,  la fel ca şi guvernarea constituţională, reprezintă un atribut indispensabil al democraţiei şi o expresie directă a pluralismului. Astfel cetăţeanul care şi-a însuşit aceste abilităţi şi capacităţi civice este un cetăţean valoros, care poate participa activ la viaţa politică a statului . Pentru ca această paricipare sa fie eficientă este necesar ca autorităţile  să informeze cetăţenii, să îi consulte în luarea deciziilor şi să işi asume responsabilitatea deciziilor luate.

Informarea cetăţenilor este primul nivel al participării, deoarece, fără a fi informat cetăţeanul nu poate  participa. Administraţia publică este obligată să furnizeze cetăţenilor informaţii privind activitatea şi planurile sale şi să permită accesul liber al acestora la informaţiile existente în interiorul organizaţiei. În cazul în care populaţia nu este furnizată cu informaţia de caracter public, nu putem vorbi despre o administraţie publică locală responsablă, democratică şi transparentă, dar mai curând de o administraţie publică închisă, monopolistă. Informarea se poate face prin asigurarea accesului liber a cetăţenilor la şedinţele consiliului local, la diferite documente ale administraţiei publice locale, planuri de urbanism, procesele verbale ale şedinţelor consiliului local.

Consultarea cetăţenilor reprezintă un nivel mai înalt de implicare a colectivităţii, fiindcă, în acest fel stabilirea priorităţilor este realizată cu ajutorul colectivităţii. Consultarea cetăţenilor se face pentru a identifica necesităţile şi problemele, pentru a evalua priorităţile unor acţiuni sau pentru a colecta idei şi sugestii privind o anumită problemă.

Consultarea nu pune în discuţie sistemul decizional, autoritatea publică ia de fapt decizia, păstrându-şi libertatea de a ţine cont (sau nu) de sugestiile propuse de către cetăţenii consultaţi.

Participarea cetăţenilor este necesară şi în momentul adoptării deciziilor fundamentale pentru colectivitate, fiindcă, doar în aşa fel, decizia respectivă se va bucura de legitimitate şi de sprijinul necondiţionat al colectivităţii.

De asemenea, participarea cetăţenească trebuie asigurată şi ulterior momentului deciziei, în cadrul evaluării rezultatelor realizării unei decizii. Decizia de a participa nu este suficientă pentru a obţine eficienţă. Participarea civică presupune dezvoltarea deprinderilor (capacităţilor) de participare necesare pentru a monitoriza şi influenţa politicele publice.

Participarea civică presupune şi identificarea unor modalităţi adecvate de dialog cu factorii de decizie. Comunicarea între diferite grupuri de interes şi factorii de decizie impune: respect, acceptarea compromisului, toleranţa.

Într-o societate deschisă şi democratică este nevoie de un om activ, dispus să se implice în organizare, conducerea responsabilă a propriilor acte şi ale altora. Participarea şi implicarea sunt condiţii pentru buna funcţionare a unei societăţi. Predispoziţia indivizilor de a acţiona şi reacţiona, de a genera discuţia, de a-şi exprima punctul de vedere  redă gradul de democratizare al unei societăţi. Caracterul democratic al unei societăţi se menţine prin fiecare persoană. Individul trebuie format pentru a-şi exprima poziţia, pentru a se implica în luarea deciziilor, pentru a fi mereu  apt din punct de vedere civic.