Problema șomajului mare și a persistenței acestui fenomen în rândul tinerilor în Europa este un fenomen recurent încă de la începutul anilor ’80, însă a devenit extrem de grav în ultimele decenii, în special în urma recesiunii economice și a crizei bancare din Europa . În plus, încercarea de a soluționa această problemă, cu toate specificitățile ei, a devenit tot mai importantă în ultimii ani.

Unul din motivele determinante ale acestui fenomen este legat de faptul că impactul crizei economice și sociale din Europa este mai mare asupra tinerilor decât asupra adulților, în special în termenii posibilităților lor de angajare, dar și a ratei șomajului. (Blanchflower și Freeman, 2017) În această privință, Bell și Blanchflower (2011) au evidențiat faptul că tinerii sunt mai sensibili la aceste fenomene în principal pentru au un capital uman mai puțin specific și pentru că au mai puțină experiență acumulată decât adulții. Dolado et. al. (2015) argumentează că există numeroase diferențe între aceste tipare în țările europene și că acestea sunt cauzate în principal de tipul sistemului educațional al țării (tranziție dificilă de la școală la muncă, număr mare de NEET, formare profesională) sau de tipul instituțiilor pieței muncii din țara respectivă (contracte de muncă pe durată determinată, salariu minim etc.)

Un al motiv pentru atenția mare acordată șomajului în rândul tinerilor are legătură cu faptul că șomajul într-o etapă inițială a carierei profesionale (și în special șomajul pe termen lung în rândul tinerilor) are un puternic efect negativ asupra realizărilor viitoare din câmpul muncii. Chiar și în cazul șomajului de scurtă durată, faptul că trec de la un loc de muncă temporar la altul îi face pe tineri incapabili să își valorifice capitalul uman și implicit să nu fie capabili să acumuleze o experiență profesională semnificativă. În același timp, deprecierea capitalului uman este mai răspândită în etapele inițiale ale carierei profesionale. În aceste condiții practic este evident faptul că toate aspectele menționate mai sunt sunt factori determinanți în ceea ce privesc oportunitățile profesionale viitoare ale tinerilor. (Hernanz și Jimeno, 2017)

Atunci când analizăm acest aspect în context românesc, problema este și mai stringentă, deoarece oportunitățile de ocupare a forței de muncă, precum și instituțiile pieței muncii sunt determinate și de intenția tot mai stringentă a tinerilor de a emigra. Într-adevăr, Horvath (2008) menționează faptul că emigrarea tinerilor din România are în mare măsură legătură cu tranziția problematică și prelungită a acestora către viața de adult, care se datorează în special dificultății de a găsi un loc de muncă, precum și a nivelului mare de nesiguranță în ce privește păstrarea locului de muncă.

Astfel, in randul tinerilor din Romania:

— Peste o treime dintre tinerii români (15 – 29 ani) au un contract de muncă cu normă întreagă pe perioadă nedeterminată sau un contract cu normă parțială (42,9 %), iar un sfert dintre aceștia nu au un loc de muncă și nici nu intenționează să găsească unul. Comparativ cu țările UE, tinerii români au un procent peste medie (15,2 %), dar sub procentele care descriu situațiile cele mai grave, ale unor țări precum Spania (33,8 %), Grecia (43,2 %) sau Italia (31,9 %). În plus, dintre toate regiunile din România, tinerii care locuiesc în Transilvania au cel mai mare procent de contracte cu normă întreaga pe perioadă nedeterminată, precum și cea mai mică rată a șomajului, pe când cei din Moldova tind să aibă o rată mai mare a locurilor de muncă precare, precum și cele mai mari rate ale șomajului.

— Numărul mediu al orelor de muncă pe săptămână este 38,82, mai mic decât numărul oficial al orelor de muncă pe săptămână, care este 40 în România. Aproximativ 10 % dintre respondenți lucrează 50 de ore sau mai mult pe săptămână, comparativ cu un sfert care au declarat același număr de ore de muncă în 2014. Aceasta înseamnă un număr mai mic de tineri care lucrează peste norma lunară în 2018, comparativ cu 2014.

— O situație alarmantă în ceea ce privește șomajul în rândul tinerilor din Uniunea Europeană este cea a categoriei NEET, un acronim care desemnează persoanele care nu sunt încadrate în muncă și nu urmează o formă de învățământ sau de formare profesională. Aici, datele arată că un procent relativ mare al tinerilor din țările mai sărace ale regiunii, în special – Albania, Kosovo și BiH – nu sunt nici înscriși într-o formă de învățământ sau formare profesională, nici încadrați în muncă. Chiar dacă România nu se numără printre cele mai sărace țări ale regiunii, deține un procent destul de mare de NEET. În plus, rezultatele arată că există o corelație negativă semnificativă între apartenența la categoria NEET și indicatorii socioeconomici, nivelul educațional al părinților și locul de reședință (urban sau rural).

— Peste o treime dintre tineri nu lucrează în ocupația pentru care s-au format. În plus, această tendință de a lucra în ocupații pentru care nu au fost pregătiți este mai mare în cazul bărbaților decat în cazul femeilor. Cel mai probabil, acest lucru este legat de faptul că bărbații tind, de asemenea, să fie angajați în mai mare măsură cu normă parțială. În afară de faptul că există un procent mare de tineri care nu lucrează în ocupația lor, aceștia simt că sunt supracalificați pentru munca pe care o depun. Toate aceste aspecte sunt importante, pentru că pot conduce la un nivel mare de nemulțumire și la o predictibilitate mai redusă în viitoarea carieră.

— Nivelul educațional, norocul, cunoștințele și relațiile sunt considerate cele mai importate aspecte în găsirea unui loc de muncă. În ceea ce privește importanța cunoștințelor și a relațiilor bune, tinerii care locuiesc în București și în Valahia consideră că acestea sunt mai importante decât cei care locuiesc în Transilvania sau Moldova. În plus, tinerii care locuiesc în Transilvania tind să considere că statutul de membru al unui partid este un aspect determinant în găsirea unui loc de muncă în proporție de 15 %.

— Numai 12,4 % dintre tinerii români au fost implicați în activități de voluntariat în ultimele 12 luni, comparativ cu 31 % dintre tinerii din Uniunea Europeană. Cu cât sunt mai tineri, cu atât sunt mai implicați în activități de voluntariat (15,7 % în categoria de vârstă 14 – 18 ani, comparativ cu 9,4 % din categoria de vârstă 27 – 29 de ani). Aceasta deoarece majoritatea celor implicați în asociații de voluntariat desfășoară aceste activități în calitatea de elevi/studenți.