Fiecare dintre noi în momentul în care îşi îndreaptă atenţia către un domeniu, dorind să practice o anumită meserie, se gândeşte implicit şi la carieră. Aceasta este  privită ca propria sa dezvoltare profesională raportată la nivelul întregii sale vieţi active. Pe lîngă evoluţia individuală, cariera poate fi privită sub trei aspecte: economic, sociologic şi psihologic. Sub aspect economic, cariera reprezintă o succesiune a poziţiilor profesionale ocupate de o persoană. Sociologic, aceasta este privită ca o succesiune de roluri, fiecare rol fiind baza celui care va urma. Sub aspect psihologic, alegerea carierei şi succesul profesional   ţin de aptitudinile, interesele, valorile, trebuinţele, experienţa anterioară şi aspiraţiile fiecărui individ.

Orientarea în carieră

Potrivit teoriei lui Holland orientarea către carieră ar trebui să se facă în funţie de unul din tiparele personalităţii individului;

1. Persoanele convenţionale preferă în mare parte activităţi organizate, supuse unor reguli şi proceduri interne. Este vorba de obicei de activităţi ce presupun organizarea informaţiei scrise sau numerice, analize ce utilizează algoritmi şi în general proceduri standard stabilite dinainte cu precizie.  Aceste persoane sunt conformiste, ordonate, eficiente şi practice însă sunt lipsite de imaginaţie şi creativitate.

2. Persoanele artistice sunt total opuse celor convenţionale preferând activităţi nesistematice care implică forme expresive de scriere şi exprimare verbală sau vizuală. Majoritatea sunt imaginativi, intuitivi, independenţi, dar în acelaşi timp sunt dezordonaţi,emotivi, nepractici.

3. Persoanele investigative sunt orientate spre activităţi predominant intelectuale, care presupun rezolvarea de probleme şi situaţii teoretice, explicarea cauzelor şi naturii fenomenelor. Acestea preferă să se ocupe de aspectele abstracte în lumea lor profesională,  sunt într-o permanentă căutare a adevărului. Preferă ideile abstracte, sarcinile mai puţin concrete având aptitudini pentru domeniile matematic şi ştiinţific;

4. Realiştii se implică întotdeauna în activităţi  de manipulare fizică a  obiectelor, dând dovadă de spontaneitate, stabilitate, simţ practic. Sunt însă timizi, conformişti şi lipsiţi de intuiţie.

5. Persoanele de tip social sunt opuse realiştilor. Acestea se implică în activităţi ce presupun informare, ajutorare, dezvoltarea altora. Sunt persoane comunicative, prietenoase, amabile, diplomatice de aceea este puţin probabil să se simtă bine în medii profesionale ordonate, sistematizate, cu reguli rigide şi activităţi structurate, previzibile.

6. Întreprinzătorii sunt oameni ce preferă lucrul în echipă, dar au tendinţa de a-şi controla şi conduce colegii fiind focalizaţi pe obiectivele organizaţionale şi economice. Ca aspecte  pozitive găsim: încredere în sine, ambiţie, energie, extroversie. Partea mai puţin plăcută este reprezentată de dominare, sete de putere şi impulsivitate.