Se vorbeste din ce in ce mai des despre interculturalitate ca o stare de fapt intr-un nou mileniu al politicii globale si al comunicarii inter-etnice. 

Interculturalitatea prezinta, interpreteaza si reevalueaza experienta sociala a DIVERSITATII SI A DIFERENTELOR.

Interculturalitatea pretinde RESPECT SI APRECIERE din partea grupurilor pentru alte culturi din societate, pretinde Toleranta unei comunitati fata de cealalta comunitate, si in acelasi timp pretinde dreptul individului de a parasi propriul grup cultural.

In Uniunea Europeana exista un ansamblu de tari care incearca sa convietuiasca impreuna si sa se ajute reciproc pe toate planurile (social, economic, cultural etc.), intercuturalitatea este indispensabila pentru ca aceasta decurge de la sine. Aceste tari pentru a putea colabora trebuie sa interactioneze, sa comunice, sa intre in contact unele cu celalalte.

De aceea pentru ca exista aceasta uniune exista si interculturalitate in spatiul european care se poate recunoaste pe mai multe planuri.

Unul dintre aceste planuri ar fi cel CULTURAL. Chiar daca ne influentam unii pe altii asta nu inseamna ca trebuie sa renuntam la identitatea noastra, ceea ce ne reprezinta, doar preluam acele aspecte pozitive ce ne avantajeaza cu acordul tarii respective.

DIVERSITATEA ETNICA SI CULTURALA este un aspect tipic al organizatiilor, ceea ce, daca este exploatat in mod constient si eficient, reprezinta un adaos valoric la profilul unei societati. In acelasi timp diferentele de cultura a muncii existente in interiorul unei organizatii pot genera o serie de probleme in comunicare. Diferentele in moralul muncii si ierarhia valorilor pot afecta negativ colegii obisnuiti cu o alta cultura. Astfel se impune cooperarea inter-culturala in supravietuirea organizatiilor.

Persoana care patrunde intr-un alt orizont cultural se va vedea confruntata cu un alt sistem de perceptie a realului, cu un ansamblu de viziuni culturale specifice asupra timpului si spatiului, cu un mod diferit de relationare cu altul, in situatia creata, trebuie sa se exploateze simbolurile comune, elementele culturale asemanatoare pot facilita trecerea dintr-o lume (cu valorile ei) in alta, mai bogata si mai permisiva la valori eterogene.

Asta deoarece in procesul comunicarii, oamenii folosesc variate mijloace de comunicare: nonverbale (actiuni concrete cu obiectele, gesture si mimica), iar altele verbale (somare, grafice). Mijloacele verbale (si in primul rand cele sonore) au dobandit un rol fundamental in comunicarea interumana. Comunicarea este o forma de comportament interuman care izvoreste din nevoia de a relationa si a interactiona cu ceilalti. Comunicarea poate duce la relatii de armonie, colaborare sau in mod contrar, la dispute sau conflicte atunci cand actul comunicarii este denaturat.

Ideea dialogului intercultural trebuie sa aiba ca punct de plecare RECUNOASTEREA DIFERENTEI SI A MULTIPLELOR PERSPECTIVE si dimensiuni ale lumii in care traim. Aceste diferente, de opinie, de puncte de vedere si chiar valori nu exista doar in cadrul unei culturi, cu atat mai mult ele sunt vizibile in disputele dintre diferite culturi.

Tocmai de aceea, DIALOGUL, COMUNICAREA SAU MEDIEREA INTERCULTURALA isi propun sa analizeze aceste perspective diverse cu un scop precis, si anume acela de a intelege si a invata pe baza experientelor interculturale diverse. Si avem aici in vedere beneficiul pe care il aduce schimbul de idei, opinii sau cunostinte in cadrul grupurilor heterogene din punct de vedere cultural.

Este evident ca in alte culturi, realitatea este perceputa in mod diferit, modalitatea de relationare dintre oameni este diferita, viziunile sunt diverse. TREBUIE SA ACCEPTAM DIVERSITATEA, sa nu negam existenta unor puncte de vedere aparent sau in mod real diferite de ale noastre, mai mult trebuie sa intelegem si sa fim deschisi la perspectivele aduse in discutie de cei care nu vad lumea din aceeasi perspectiva ca si noi.

Un dialog efectiv este acela care, pune bazele si deschide interactiuni deschise, care incurajeaza respectul pentru impartasirea ideilor si pentru explorarea directa si multipla a modului in care lumea este perceputa si gandita.

Ca proces, DIALOGUL INTERCULTURAL incurajeaza identificarea punctelor de vedere multiple dar indica si o identificare a limitelor pana la care indivizii pot accepta diversitatea. Tocmai de aceea, EDUCAREA IN SPIRITUL COMUNICARII INTERCULTURALE reprezinta un obiectiv major al formarii indivizilor intr-o societate dominata de globalizare si puternic conditionata de fenomenul migratiei, unde diferentele culturale sunt evidente si abilitatea de a initia si pastra un dialog bazat pe respect si toleranta

Pentru indeplinirea in bune conditii a dialogului intre culturi si contactul cultural pozitiv, un factor important spre realizarea in cele mai bune conditii a acestor elemente, este impulsionarea prin intermediul mediului educational.

Pentru ca s-a mentionat educatia in spiritul comunicarii interculturale, trebuie specificat faptul ca educatia interculturala vizeaza o abordare pedagogica a diferentelor culturale, modalitate prin care se ia in consideratie specificitatile spirituale sau de alt gen (diferenta de sex, diferenta sociala sau economica etc), evitandu-se, pe cat posibil, riscurile ce decurg din schimburile inegale dintre culturi.

Nu trebuie uitat un element important al educatiei si anume ca, prin educatie se formeaza si identitatea personala. Ea se construieste atat pe un fond ereditar-social (apartinand culturii familiei din care individul provine), cat si prin influente exterioare ce poarta amprenta societatii in care se construieste.