Dezvoltarea comunitară e un proces de rezolvare de probleme, cu etape clare şi necesare pentru atingerea unui obiectiv dorit pentru prevenirea sau ameliorarea problemelor comunităţii. Vorbim despre un proces social prin care indivizii dintr-o comunitate controlează şi se adaptează tot mai bine la aspectele specifice ale unei lumi în dinamică. Comunitatea o definim ca fiind un sistem social în care relaţiile sunt personale, informale, tradiţionale şi sunt bazate pe sentimente (sat, bloc, cartier, oraş mic etc.). Există o comunitate familială de origine, de obiceiuri, de credinţe etc. Existenţa unei comunităţi este însoţită permanent, dar şi determinată, de sentimentul apartenenţei la acea comunitate.

Modele de dezvoltare comunitară

1. Organizarea vecinătăţii: cetăţenii dintr-o comunitate stabilesc legături între ei pentru a duce o viaţă mai bună. Constă în:

– construirea unei structuri reprezentative formate din persoane cu iniţiativă din comunitate care să identifice nevoile acesteia;

– definirea de sarcini şi asumarea lor de membrii comunităţii;

– dezvoltarea abilităţilor membrilor, în vederea îndeplinirii sarcinilor (în special abilităţi de organizare şi conducere).

În organizarea vecinătăţii se pot implica toţi membrii comunităţii, de la cei în situaţii de dificultate, la cei care fac parte din structurile de putere.

2. Organizarea de comunităţi funcţionale

Comunitatea nu este geografică, ci funcţională, adică concentrată pe o problemă comună; de exemplu, organizaţiile persoanelor cu handicap. Aceste organizaţii acţionează pentru schimbarea politicilor, comportamentelor şi atitudinilor în legătură cu problema identificată sau organizează servicii pentru persoanele afectate de aceasta.

3. Dezvoltarea socială şi economică În comunităţi în situaţii de dificultate, se organizează o structură constituită din membri acesteia, care întâi îşi dezvoltă capacitatea de a se auto-administra, apoi dezvoltă planuri de progres social şi economic. Cel mai adesea, o astfel de structură încearcă să convingă consilii locale şi judeţene, fundaţii, bănci, investitori (deţinători de resurse) să investească în acea comunitate.
4. Planificarea socială Porneşte de la premisa că schimbarea comunităţii într-un mediu complex şi industrializat presupune existenţa unor profesionişti pregătiţi să ghideze acest proces. De regulă, un segment al structurii de putere (agenţie de dezvoltare regională, consiliul local sau judeţean etc.) angajează un expert care să identifice şi să rezolve problemele sociale.
5. Legatura cu comunitatea în dezvoltarea de programe

 Se doreşte conceperea şi implementarea unui serviciu nou sau îmbunătăţit de care comunitatea a stabilit că are nevoie. Pentru realizarea acestuia, se solicită susţinere financiară, dar şi participarea beneficiarilor în derularea serviciului.

6. Coaliţii

Reprezentanţi ai diferitelor organizaţii lucrează împreună pentru a influenţa o instituţie, pentru a produce o schimbare socială; de exemplu, să încurajeze finanţatorii pentru a finanţa servicii noi şi oficialii să adopte anumite politici.

7. Politici şi acţiuni sociale

Segmente de populaţie dezavantajate se organizează pentru a face presiuni asupra structurilor de putere, încercând să schimbe politicile sau organizaţiile. Tacticile folosite sunt protestele, boicoturile, confruntările şi negocierile.

8. Mişcări sociale

Sunt eforturi organizate ale unor segmente largi de populaţie de a schimba o lege, politică socială sau normă socială. Uneori, idealurile promovate de mişcările sociale devin norme sociale; de exemplu, unele idealuri ale mişcărilor feministe. Dezvoltarea comunitară poate fi rezultanta acţiunii unui grup spontan de membri ai comunităţii sau a unei organizaţii neguvernamentale create de un grup spontan de membri ai comunităţii care au interes comun, a autorităţilor locale (primar, Consiliu local) sau a unui organism cu expertiză în dezvoltare comunitară, la cererea unor factori din comunitate sau din proprie iniţiativă.