În ultimii ani au fost resimțite schimbări structurale în planul antreprenorial, la nivel mondial, acestea fiind favorizate de procesul de globalizare și criza mondială.

Datorită acestora a crescut presiunea competitivitătii la nivelul întreprinderilor, ceea ce a determinat o creștere a productivitătii prin apelarea la noi tehnologii și inovarea proceselor.Acest proces a creat o reactive în lanț datorită faptului că în   domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor au condus la crearea de noi piețe, care au revoluționat procesele de producție în multe sectoare economice industrial și, în mod special, cel al serviciilor.

In acest fel costurile reduse de transmitere a informațiilor la distanță au contribuit la facilitarea accesului întreprinzătorilor la cunoștințe și rețele de cooperare,datorita tehnologieie avansate , oferindu-le acestora posibilitatea de a opera la scară internațională.

Noile oportunități au stimulat inițiativa antreprenorială și creativitatea, care sunt considerate motoarele dezvoltării economice .

Studiile analistilor economici releva faptul  că antreprenoriatul este generator de prosperitate în societate, fiind un factor determinant pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

In acest context in majoritatea tarilor  susținerea antreprenoriatului a devenit o prioritate ca soluție pentru ieșirea din criză și stoparea ratei îngrijorătoare a șomajului. În ultimii ani, guvernele alocă constant resurse pentru redresarea întreprinderilor sub diferite forme de ajutor: garanții pentru credite, subvenții de taxe, credite pentru cercetare-dezvoltare menite să forțeze inovarea sau pentru încurajarea startup-urilor.

Tot mai des sunt demarate programele pentru stimularea investițiilor de mediu, cu impact asupra eficienței energetice și reducerii emisiilor de carbon.

Europa se situează în urma altor regiuni de pe mapamond, în ceea ce privește locul antreprenoriatului în societate. Astfel, din perspectiva opțiunii pentru cariera profesională, procentul mediu al cetățenilor care preferă să fie angajați pe cont propriu este 71% în China și 55% în SUA, în timp ce în Europa numai 45% din populație ar alege ca alternativă statutul de antreprenor, restul preferând statutul de angajat. În ceea ce privește percepția societății despre rolul antreprenorilor, 85% dintre americani, 87% dintre cetățenii chinezi și 88% dintre europeni apreciază antreprenorii pentru rolul lor în crearea locurilor de muncă. Impactul educației antreprenoriale este considerat important de către 51% dintre cetățenii din SUA, de 53% dintre chinezi și de 25% dintre europeni.

Acest decalaj nu este cauzat neapărat de idea respingerii antreprenoriatului de către cetățenii europeni, ci mai degrabă este rezultatul unor factori structurali, administrativi și culturali care inhibă spiritul antreprenorial. Cu toate acestea, Europa are nevoie de mai mulți antreprenori, de mai multe întreprinderi viabile și de mai multe locuri de muncă. Este binecunoscut faptul că, noile companii reprezintă sursa principală pentru noi locuri de muncă. În Europa, sunt create anual 4,1 milioane de locuri de muncă numai de firmele nou înființate.

Se apreciază că rata medie a ocupării ar fi negativă, în absența locurilor de muncă înființate de startup-uri. Există însă riscul ca în perioada actuală, caracterizată de turbulențe ale mediilor economice, multe dintre firme să nu poată supraviețui dacă nu este sprijinită instituțional creșterea și dezvoltarea afacerilor. Deși operează într-o piaţă unică din ce în ce mai mare şi mai diversificată, reglementată de standarde comune, situația întreprinderilor din diferite ţări ale Uniunii Europene este diferită și marcată de discrepanțe. Întreprinderile din noile state membre au devenit parte a lanțurilor de furnizori paneuropene, lucru care le-a ajutat să se restructureze și să își crească exporturile. În același timp, companiile vest-europene și-au reorientat producția către economiile emergente investind sau relocându-și fabricile în aceste state. Astfel, se poate distinge o distribuție a oportunităților la nivelul regiunilor Europei între statele cu un profil antreprenorial ridicat, care se adaptează ușor și fructifică integrarea piețelor, pe de o parte, și țările din Europa Centrală și de Est, beneficiare ale investițiilor străine dar dependente de economiile de origine ale investitorilor.

Țările cu sisteme de reglementare mai eficiente și-au crescut productivitatea, au devenit mai competitive la nivel internațional, intensificându-și exporturile și sporindu-și locurile de muncă. În oricare dintre acestea, există întotdeauna o corelație pozitivă între cadrul de reglementare al mediului de afaceri, dezvoltarea întreprinderilor și atragerea investitorilor. Simplificarea legislației și reducerea poverii administrative conduce la creșterea firmelor în număr și în dimensiune, la consolidarea anumitor sectoare economice și funcționarea cu succes pe piața unică, dar poate sprijini în aceeași măsură exportul în afara UE și atragerea investițiilor străine directe. Țările în care guvernele au susținut antreprenoriatul prin îmbunătățirea infrastructurilor de afaceri și facilitarea accesului la credite pentru finanțarea investițiilor au cele mai performante economii.