Pentru a reuni ceea ce diferiţi autori descriu ca fiind „activarea”, „direcţionarea” sau „orientarea” motivaţională, aspectul calitativ al motivaţiei, forţele intrinsece şi extrinsece care mobilizează individul, cele care iniţiază comportamentele, le determină forma şi direcţia, a apărut nevoia de delimitare a unei perspective individuale de interpretare şi operaţionalizare a motivaţiei, astfel, aşa cum am anticipat deja  integrând diferite modele teoretice ale motivatiei ,  am presupus că există două module distincte la care poate fi redusă diversitatea factorilor  motivaţionali, module între care există o relaţie slabă de interdependenţăși anume- implicarea motivaţională şi persistenţa motivaţională.

Implicarea  motivaţională descrie care sunt preferinţele oamenilor, care  pot activa şi mobiliza o anumită persoană către un scop; persistenţa motivaţională descrie capacitatea unei persoane de a persista, motivaţional şi comportamental, în a atinge obiectivele motivaţionale alese anterior, în ciuda efortului, rutinei sau obstacolelor.

Spre deosebire de implicarea motivaţională, care depinde de context şi de priorităţile de moment, ilustrând orientarea motivaţională fluctuată , însă nu în mod necesar și forţa motivaţiei individuale, persistenţa motivaţională asigură nucleul stabil  al motivaţiei individuale, cel care face cu adevărat diferenţa între reuşita şi eşecul în plan motivaţional.  Intrucat unul dintre obiectivele noastre este optimizarea motivației , oamenii vor trebui să identifice modalități de dezvoltare a capacității de optimizare a motivației pentru diferite activitati / muncă.  Astfel,  ei vor trebui în cadrul sedințelor să identifice activităţi pentru care au o motivaţie mai scăzută, să identifice componentele deficitare ale motivaţiei pentru activitatea aleasă, și să aleagă strategiile cele mai  potrivite pentru modificarea acelor componente deficitare.

Astfel, prin exercitiile de autocunoastere si dezvoltare personala vor avea capacitatea de a dezvolta componentele deficitare ale motivaţiei lor pentru anumite activităţi şi vor învăţa modalităţi prin care îşi pot optimiza motivaţia.

Vor fi capabili sa identifice  modalităţile de manifestare a motivaţiei/lipsei de motivaţie pentru anumite activităţi și să indice acei  indicatori cantitativi şi calitativi ai motivaţiei, vor identifica cauzele  care stau la baza lipsei de motivatie , sau din contra nivelul prea mare de motivare (supramotivarea) care de asemenea poate conduce la indeplinirea defectuoasa a unei sarcini,  vor  identifica strategiile prin care se acţionează asupra componentelor deficitare ale motivaţiei si vor putea indica  fazele procesului motivaţional unde  apar cele mai multe probleme şi cauzele acestora.