Lucrul de la sediul firmei „ca înainte” nu mai este o opțiune pentru mulți angajați.

Deși perioada de restricții din cauza Covidului s-a încheiat acum câteva luni, iar telemunca nu mai e obligatorie, angajații preferă să lucreze în continuare de acasă și „mai răruț” de la birou.

Specialiștii în recrutare au observat și ei o mare reticență pentru munca la birou în special din partea candidaților din domeniile financiar/contabil, juridic, marketing, customer service, dezvoltare software.

Dacă ne raportăm la nevoi, joburile remote sunt ideale pentru cei care nu au locuri de muncă în proximitatea casei, fiind nevoiți să facă zilnic naveta (încă de-acum doi ani, mulți români au migrat din cutiile de chibrituri de la oraș cu tot cu laptopuri și stick-uri de Internet și au început să lucreze de pe prispa caselor de la țară, iar acum parcă nu s-ar mai întoarce în jungla urbană), pentru cei care au o dizabilitate care nu le permite să se deplaseze la serviciu, pentru cei care doresc să petreacă mai mult timp cu familia sau pentru cei care doresc să călătorească, dar să își și asigure un venit. Apropo de călătorii, știai că România este pe locul al treilea în lume în topul ţărilor celor mai avantajoase pentru un angajat care vrea să îmbine munca la distanţă cu plimbatul pe meleagurile patriei? Avem valoare și Net cu viteza mare.

Iar dacă ne raportăm la vârsta candidaților, specialistul în recrutare a observat că angajații din generația 40+ optează pentru interacțiunea directă (aceștia vor să socializeze fizic cu angajatorii și colegii de serviciu). Cu cât sunt mai tineri, angajații preferă să lucreze de acasă (mai mult sau mai puțin organizat). Cei din Generația Z (vorbim despre ei, pentru că reprezintă viitorul țării) sunt mult mai obișnuiți cu ideea de digitalizare și cu viața virtuală, iar faptul că nu se duc la birou să se întâlnească mai des cu Gigel sau cu Ionel nu-i deranjează absolut deloc. Oricum ei discută chiar și cu prietenii doar pe Whatsapp și prin videocall.

În firmele mari s-au redimensionat (în sensul că s-au micșorat) semnificativ spațiile de birouri, deci și numărul de posturi de lucru (adică birourile dotate cu tot ce trebuie) și s-au implementat niște aplicații prin care, dacă vrei să lucrezi la firmă într-una din zile, trebuie să-ți rezervi locul… pe hartă (așa cum faci atunci când vrei să-ți cumperi bilet online la film). În acest mod companiile țin sub control numărul de angajați prezenți la birou zilnic și evită astfel situația în care cineva ar veni la sediu și ar găsi biroul ăla preferat de la geam, cu flori în glastră și poză cu pisici pe desktop ocupat.

S-a mai domolit și monitorizarea aceea prin softuri care-i transmiteau șefului de câte ori ai atins mouse-ul sau tastatura în ultimele 10 minute și de câte ori ai deschis ușa frigiderului. Acum normarea se face la nivel de proiect, pe obiectiv sau target atins, nu pe muncit mult și fără rost.

Unele firme au dus tehnologia până într-acolo, încât în prezent recrutează și personal din sau pentru străinătate prin canale online sau pun la dispoziția angajaților camere virtuale, unde unii colegi discută la cafea împreună… dar separat, iar alții se uită la filme, joacă diverse jocuri de societate etc. Doar teambuildingurile se mai desfășoară live.

„Majoritatea firmelor românești sau de mici dimensiuni preferă încă prezența fizică, zi de zi, la birou. Pentru ele activitatea remote sau hibrid este greu de cuantificat și monitorizat, neavând puse la punct sisteme informatice, procese și proceduri de lucru care să faciliteze comunicarea între echipe, în cadrul echipelor, între echipe și management și să permită evaluarea corectă a muncii prestate în acest fel”, a observat consultantul în recrutare.

Primirea în echipă a unor persoane noi pune de asemenea presiune pe mulți patroni: „Dacă lucrează de acasă, oare se vor descurca? Cum vor relaționa cu colegii? Cum le asigur eu un mentor de la distanță?”.

Însă principala problemă a firmelor de la noi este micromanagementul a conducerea unui IMM există de multe ori „omul-orchestră”, adică managerul acela care, atunci când și-a deschis afacerea, se ocupa și de angajări, și de achiziții, și de contabilitate etc., etc., iar acum a rămas cu nevoia de control și cu dorința de a-i vedea pe toți zilnic la birou ca să-i poată cicăli. Această practică are multe efecte negative, unul dintre ele fiind fluctuația de personal: angajații ajung să demisioneze pe bandă rulantă și să-și caute un alt serviciu (dacă nu unul remote, măcar unul mai puțin stresant).

Segmentele de piață unde modelul de lucru remote sau hibrid este în continuare dificil de luat în calcul sunt producția, construcțiile, distribuția de bunuri de larg consum, retailul, sănătatea. Dar aici exista o scuză: încă nu se pot frământa și coace sute de pâini pe zi, nu se pot asambla mașini, conduce tramvaie, planta grâu, construi blocuri sau vindeca bolnavi… de acasă.

Munca remote și cea hibrid reprezintă clar ceva câștigat în pandemie și în prezent putem spune că sunt aici ca să rămână a la long. Așa cum am văzut mai sus, angajații nu mai sunt dispuși să renunțe la cel mai prețios element: timpul.