Deoarece lumea antreprenoriatului social este relativ nouă, există multe provocări cu care se confruntă cei care se afundă în domeniu. În primul rând, antreprenorii sociali încearcă să prezică, să abordeze și să răspundă creativ la problemele viitoare. Spre deosebire de majoritatea antreprenorilor de afaceri, care abordează deficiențele actuale ale pieței, antreprenorii sociali abordează probleme ipotetice, nevăzute sau adesea mai puțin cercetate, precum suprapopularea, sursele de energie nesustenabile, lipsa de alimente. Înființarea de afaceri sociale de succes pe soluții doar potențiale poate fi aproape imposibilă, deoarece investitorii sunt mult mai puțin dispuși să sprijine întreprinderile riscante.

Lipsa investitorilor dornici duce la a doua problemă în antreprenoriatul social: decalajul salarial. Elkington și Hartigan remarcă faptul că „decalajul salarial între întreprinderile comerciale și sociale … rămâne elefantul din cameră, reducând capacitatea [întreprinderilor sociale] de a atinge succesul și viabilitatea pe termen lung”. Întreprinzătorilor sociali și angajaților lor li se acordă adesea salarii minuscule sau inexistente, în special la începutul proiectelor lor. Astfel, întreprinderile lor se luptă să mențină angajați calificați și dedicați. Deși antreprenorii sociali abordează cele mai presante probleme din lume, aceștia trebuie să se confrunte și cu scepticismul și zgârcenia de la societatea pe care doresc să o servească.

Un alt motiv pentru care antreprenorii sociali eșuează adesea este faptul că oferă de obicei ajutor celor mai puțin capabili să plătească pentru asta. Capitalismul se bazează pe schimbul de capital (cel mai evident, bani) pentru bunuri și servicii. Cu toate acestea, antreprenorii sociali trebuie să găsească noi modele de afaceri care nu se bazează pe schimbul standard de capital pentru a-și face organizațiile sustenabile. Această auto-sustenabilitate este ceea ce distinge întreprinderile sociale de organizațiile de caritate, care se bazează aproape în totalitate pe donații și finanțare externă.

Ocuparea grupurilor vulnerabile în întreprinderi sociale de inserție

Încadrarea pe piața muncii este calea cea mai eficace de a le asigura oamenilor independență, siguranță financiară și un sentiment de apartenență. Foștii condamnați, foștii dependenți de droguri, minoritățile etnice precum romii, proaspeții imigranți care încă nu vorbesc bine limba – toate aceste categorii reprezintă exemple de grupuri defavorizate și vulnerabile, supuse riscului excluziunii sociale și al sărăciei care decurge din aceasta. Întreprinderile sociale de inserție (de integrare în muncă) reprezintă o abordare bazată pe piață pentru dezvoltarea forței de muncă și integrarea pe piața muncii, care oferă oportunități de angajare și formare, precum și punți către piața muncii obișnuită. Întreprinderile sociale de inserție funcționează atât ca angajatori în sine, cât și ca intermediari de dezvoltare a forței de muncă, care reduc asimetriile informaționale dintre potențiali angajați și angajatori, astfel încât angajatorii de pe piața muncii să fie mai deschiși să angajeze lucrători dintr-un grup defavorizat.5 Întreprinderile de inserție au o istorie mai veche – inițial fiind create ca spații separate de muncă pentru populațiile considerate mai puțin capabile să concureze pe piețele muncii obișnuite, cum ar fi persoanele cu dizabilități – unități protejate. Ulterior întreprinderile de inserție au evoluat pentru a viza alte comunități defavorizate și marginalizate, cum ar fi persoanele fără adăpost , tinerii deconectați atât de școală cât și de piața muncii, persoanele eliberate din închisoare în căutarea unui loc de muncă și beneficiarii de asistență socială obligați să lucreze pentru prestații.

CE TREBUIE SA IEI IN CONSIDERARE INAINTE DE A DEVENI UN ANTREPRENOR SOCIAL?

• ANTREPRENORIATUL SOCIAL ESTE, DE REGULĂ, MULT MAI COMPLICAT, DECÂT ADMINISTRAREA UNUI MODEL DE BUSINESS TRADIȚIONAL SAU COORDONAREA A UNUI GRUP NEFORMAL DE ACTIVIȘTI. Cauza constă în faptul, că antreprenoriatul social combină în sine dificultățile strategice și cotidiene de administrare a businessului cu rezolvarea problemelor și abordarea sectorului public și a activității sociale. Administrarea unui business pur comercial este o sarcină deja complicată, și, conform diferitor studii, 90% din startup-uri eșuează. Un startup orientat social se confruntă cu probabilitatea înaltă de eșuare care este, probabil, și mai înaltă decât în analoagele sale comerciale.
• ÎN VIAȚA COTIDIANĂ ÎNTREPRINDEREA SOCIALĂ SE ASEAMĂNĂ CU BUSINESSUL, CEEA CE ÎNSEAMNĂ CĂ EA SE VA CONFRUNTA CU ACEEAȘI CONCURENȚĂ CU CARE SE CONFRUNTĂ TOATE COMPANIILE DE PE PIAȚĂ. În dependență de modelul dvs. de business și produs/servicii, puteți concura atât cu organizațiile comerciale mari, cât și cu cele mici. Pe lângă aceasta, fenomenele economice, precum devalorizarea valutei sau reducerea transferurilor bancare, pot afecta dezvoltarea pieții și atitudinea față de produsul dvs.
• ÎN MULTE SOCIETĂȚI ÎNCĂ ESTE DIFICIL DE EXPLICAT CU CE SE OCUPĂ ANTREPRENORIATUL SOCIAL. Majoritatea publicului larg încă nu înțelege cum este posibil de creat un business cu misiune de bunăstare comunitară sau confundă businessul social cu caritatea. Dvs. nu vă confruntați cu probleme atunci când explicați ce este caritatea sau chiar lucrul voluntar în scop comunitar. Dar cum oare este posibil de schimbat viața oamenilor și a obține venit? La început, pentru mulți clienți potențiali va fi dificil de combinat aceste două aspecte.