Încadrarea pe piața muncii este calea cea mai eficace de a le asigura oamenilor independență, siguranță financiară și un sentiment de apartenență. Întreprinderile sociale de inserție (de integrare în muncă) reprezintă o abordare bazată pe piață pentru dezvoltarea forței de muncă și integrarea pe piața muncii, care oferă oportunități de angajare și formare, precum și punți către piața muncii obișnuită.

Întreprinderile sociale de inserție funcționează atât ca angajatori în sine, cât și ca intermediari de dezvoltare a forței de muncă, care reduc asimetriile informaționale dintre potențiali angajați și angajatori, astfel încât angajatorii de pe piața muncii să fie mai deschiși să angajeze lucrători dintr-un grup defavorizat.

Organizațiile de tip întreprinderi de inserție gestionează obiective multiple, care reflectă logici diferite, uneori chiar opuse prezentând adevărate provocări pentru aceste întreprinderi sociale:

• logica comercială care pune accentul pe eficiență, profitabilitate și rivalitate competitivă – imperativele comerciale ale piețelor de produse și servicii în care companiile lor concurează (cafenele, magazine de biciclete, spălătorii, centre de reciclare, restaurante și altele)
• logica de serviciu sau bunăstare socială care are ca scop maximizarea unui program de susținere intervenție pentru a produce rezultate pentru beneficiar.

Evoluția sectorului întreprinderilor de inserție depinde de contextul politicilor de ocupare a lucrătorilor defavorizați, ele fiind o construcție socială dependent de normele privind ocuparea forței de muncă pentru grupurile defavorizate, sensibile de asemenea ca orice angajator la schimbările de pe piața muncii. Acetea sunt expuse forțelor pieței în nișele lor de afaceri sociale și trebuie să se lupte cu vulnerabilitățile crescute cu care se confruntă lucrătorii într-o perioadă de eroziune a rețelei de protecție socială.

Integrarea lucrătorilor defavorizați în muncă în multe țări beneficiază de sprijin public în cadrul măsurilor active de ocupare.

Șomajul, în special șomajul structural, sub-ocuparea, existența unui număr mare de persoane inactive pe piața formală a muncii sunt încă probleme majore în România. Anumite categorii de lucrători au în continuare dificultăți în a intra pe piața forței de muncă.

Ajutoarele de stat sub formă de subvenții salariale oferă stimulente suplimentare întreprinderilor pentru angajarea de lucrători defavorizați și cu handicap și sunt definite în Regulamentul (UE) Nr. 651/2014 al Comisiei Europene de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat ajutoarele pentru lucrătorii defavorizați și pentru lucrătorii cu handicap care descrie condițiile în care schemele de ajutoare pentru aceste categorii de lucrători sunt compatibile cu piața internă și sunt exceptate de la obligația de notificare. Legislația națională este necesar să se alinieze acestor prevederi.