Întreprinderile sociale sunt societăți comerciale sau organizații nonprofit care, prin statut, îndeplinesc cerințe specifice structurilor de economie socială definite în legislația națională și comunitară și în bunele practici naționale și internaționale.În spațiul comunitar, cele mai frecvente tipuri de întreprinderi sociale sunt: cooperativele și, în particular, cooperativele sociale, unitățile protejate, CAR-urile și diferitele alte tipuri de societăți comerciale și organizații neguvernamentale nonprofit care îndeplinesc condiții specifice.

Programele sociale ale întreprinderii sunt programe care, dincolo de misiunea și obiectivele principale ale organizației, au în vedere obiective specifice economiei sociale și responsabilității sociale în afaceri; aceste programe își propun să răspundă nevoilor grupurilor cointeresate, în particular, nevoilor anumitor comunități sau grupuri defavorizate: incluziune socială și pe piața muncii; crearea de oportunități de dezvoltare personală și profesională; programe educaționale, de asistență socială, consiliere pentru inițierea de afaceri sociale; programe de microcreditare pentru micii antreprenori sau pentru antreprenorii sociali; programe de cercetare pentru dezvoltarea de produse inovative cu performanță socială; parteneriate cu universități, organizații neguvernamentale ori parteneriate public-privat pentru dezvoltarea sustenabilă a comunităților etc.;

1. ASPECTUL ANTREPRENORIAL – implicarea în activitatea economică continuă care deosebește întreprinderile sociale de organizațiile/subiecții clasice(-i) necomerciale(-i) ale/ai economiei sociale (care urmăresc scopuri sociale și crează o oarecare formă de autofinanțare, dar care nu se ocupă numaidecât de activitatea comercială regulată);

*Criteriul de bază 1: Implicarea în activitatea economică

2. ASPECTUL SOCIAL – misiunea și scopul de bază și cel evident, care diferențiază întreprinderile sociale de întreprinderile clasice (comerciale). Orientarea către rezolvarea problemelor din societate și mediul înconjurător și crearea schimbărilor și impactului pozitiv;

*Criteriul de bază 2: Misiunea socială de bază și evidentă

3. ASPECTUL ADMINISTRATIV – prezența mecanismelor “de fixare” a scopurile sociale ale organizației. Trăsăturile definitorii ale structurii de administrare a întreprinderii sociale sunt autonomia organizațională; luarea deciziilor în mod democratic și/sau participativ; și limite impuse asupra distribuirii venitului și/sau a activelor. În așa mod, aspectul administrativ diferențiază și mai clar întreprinderile sociale de întreprinderile clasice și organizațiile necomerciale clasice/subiecții economiei sociale.

*Criteriul de bază 3: Limitele impuse asupra distribuirii venitului și/sau a activelor.

*Criteriul de bază 4: Autonomia organizațională

*Criteriul de bază 5: Conducerea incluzivă

Solidaritatea se referă la toate acele acte care se caracterizează prin împărtășirea și oferirea de ajutor material sau sentimental altora fără a aștepta nimic în schimb. Solidaritatea este o valoare care caută binele comun.

Lipsa solidaritatii duce la discriminare, marginalizare, saracie, excluziune sociala si izolare.

Solidaritate reprezinta interdependența oamenilor. În acest sens, solidaritatea este un „fapt natural” asociat vieții în societate: de exemplu, solidaritatea într-un sistem transportor de muncă. Solidaritatea poate fi și un fel de virtute, un sentiment care încurajează oamenii să coopereze unii cu alții; cu o asemenea solidaritate „activă” unii oameni pot fi fericiți doar cu condiția ca alții să fie fericiți, ca o persoană să se simtă liberă doar atunci când alții sunt liberi. Apoi solidaritatea se dovedește a fi nu atât un fapt social, cât o valoare morală și acțiuni bazate pe atitudine similară, interese comune și responsabilitate comună. Dorința de acțiuni de solidaritate este un element important în creșterea eficienței comunicării în afaceri.

Prin solidaritate, oamenii, individual sau în grup, oferă sprijinul, protecția, colaborarea și ajutorul tuturor celor care au nevoie de ea. Un exemplu concludent in cazul nostru este aplicarea sintagmei „Alocați ajutor financiar nonprofit”, respectiv actiunea prin care oamenii, prin diferite mijloace, pot oferi ajutor economic sau financiar instituțiilor, familiilor sau indivizilor în special, pentru a ajuta la rezolvarea unei probleme monetare care rezolvă eventual o situație de sănătate sau alimentară.