1. Etapa de analiză situaţională

• identificarea elementelor caracteristice comunităţii: date istorice, indicatori monografici, situaţia şcolarizării etc.
• identificarea nevoilor şi a liderilor din comunitate.

De ce e necesar să analizăm situaţia comunităţii din perspectiva problematicii acesteia?

– Pentru a identifica punctele forte şi resursele pe plan local care pot fi explorate de către grupurile vulnerabile / în favoarea acestora;

– Pentru a identifica probleme care, în comunitatea respectivă, au ca efecte situaţii de excludere / marginalizare a grupurilor vulnerabile, dificultăţi de integrare, delincvenţă-pericole sociale etc;

– Pentru a vedea dacă grupul ţintă are un rol activ sau pasiv în viaţa comunităţii;

– Pentru a elabora o strategie / un plan de acţiune în favoarea persoanelor vulnerabile din comunitate, prin care se intervine asupra unor cauze ale problemelor şi care să ducă la ameliorarea situaţiei existente într-o perioadă dată de timp;

– Pentru a obţine implicarea şi suportul comunităţii; este un pas important deoarece demonstrează intenţia membrilor comunităţii de a lucra în parteneriat şi îi determină să facă eforturi pentru rezolvarea problemelor membrilor comunităţii;

– Pentru a crea o înţelegere comună a problematicii persoanelor vulnerabile din comunitatea respectivă. În majoritatea comunităţilor, indivizii cunosc doar partea care îi afectează direct;

– Pentru a crea un tablou de bază care să reprezinte comunitatea la acel moment.

Repetând analiza, se va putea identifica impactul proiectelor asupra comunităţii şi se va putea înţelege cum evoluează comunitatea în timp.

De ce se alege comunitatea ca nivel teritoarial de analiză?

Fiecare comunitate are contextul său specific – economic, social şi cultural. Prin analiza locală se pot evidenţia disfuncţionalităţile, lipsa unor servicii, accesul dificil la informaţii şi se pot propune soluţii de ameliorare. Locuitorii unei comunităţi doresc o viaţă mai bună pentru ei şi familiile lor, un viitor mai sigur pentru copii. Evaluarea comunitară îi ajută pe locuitori să creeze servicii şi programe care răspund nevoilor, schimbărilor, dorinţelor şi oportunităţilor din acea comunitate. La nivelul comunităţii se află nevoile, resursele, soluţiile cele mai adecvate, deci statul trebuie să încurajeze creşterea rolului comunităţii locale.

Prin ce se deosebeşte procesul de analiză comunitară de formele tradiţionale de evaluare a nevoilor?

– evaluarea se referă nu numai la nevoi, ci şi la resursele comunităţii

• concentrarea exclusiv pe nevoi / pe aspecte negative determină atât un sentiment de dezarmare, de neputinţă etc. În rândul celor care evaluează, cât şi pierderea din vedere a unor informaţii şi resurse care există în comunitate;
• referindu-se şi la evaluarea resurselor, se previne „reinventarea” unor servicii / practici pozitive deja existente.

– are mai multe componente şi implică mai multe tipuri de strategii de strângere de informaţii

• nu se rezumă la o analiză statistică, ci promovează conceptul conform căruia datele statistice sunt doar o cale de a vedea comunitatea;
• presupune mai multe tipuri de informaţii / de surse de informare / de metode de culegere a datelor;
• este esenţial ca toate aceste strategii de culegere de informaţii să fie utilizate împreună, pentru a putea crea o imagine cât mai completă şi mai bogată asupra nevoilor, resurselor şi priorităţilor comunităţii.

– nu este doar o culegere de date, ci implică cu precadere construirea dialogului şi a consensului în mobilizarea comunităţii

• Un scop primar al analizei este crearea unei baze comune de informaţii utilizabile în dezbaterea situaţiei din comunitate;
• Procesul de analiză este la fel de important ca şi rezultatele acestuia.

– nu este un proces academic

• Procesul de analiză nu respectă standarde rigide, nu este de o rigoare academică – ci este proiectat şi realizat în timpul şi cu resursele existente în comunitate;
• Scopul nostru este să proiectăm un proces de evaluare care depinde mai puţin de experţi sau cercetători ştiinţifici şi mai mult de cunoştinţele membrilor comunităţii.

Paşi în procesul de evaluare şi analiză a comunităţii din perspectiva problematicii acesteia:

1. Constituirea unei echipe de evaluare;
2. Structurarea grilei de evaluare şi analiză;
3. Culegerea datelor;
4. Sinteza rezultatelor şi formularea de concluzii.

2. Etapa de mobilizare a liderilor şi a comunităţii

• Este important ca liderii identificaţi să se întâlnească, să se cunoască, să se accepte şi să-şi definească rolurile. Liderii trebuie să-şi exprime disponibilitatea de a lucra împreună şi să fie încurajaţi să-şi exprime opiniile.
• Mobilizarea comunităţii de către lideri.
• Întâlnirea comunităţii, validarea liderilor şi alegerea problemei specifice. Scopurile întâlnirii comunităţii sunt:
• informarea comunităţii în legatură cu procesul iniţiat în comunitate;
• validarea liderilor;
• stabilirea unui comitet de iniţiativă;
• obţinerea acordului asupra unei probleme specifice identificate;
• identificarea de noi resurse umane, de idei noi;
• obţinerea sprijinului;
• angajamentul liderilor în faţa comunităţii şi a comunităţii ca atare.

3. Etapa de planificare a activităţilor

• planificare pentru rezolvarea problemelor comunităţii;
• planificarea susţinerii structurii comunitare;

Rezultate ale procesului de procesul de mobilizare socială.

1. Planificarea unor proiecte şi scrierea de propuneri de finanţare în condiţiile în care există surse, dar informaţia ajunge mai greu iar oamenii nu au exerciţiul scrierii de proiecte;
2. Dezvoltarea unor lideri locali responsabili prin transferul de cunoştinţe şi abilităţi;
3. Crearea unei organizaţii comunitare, formală şi cu structură democratică, care să reprezinte comunitatea şi să o mobilizeze ori de câte ori aceasta se confruntă cu o nouă problemă;
4. Revitalizarea instituţiilor locale. Implicarea membrilor comunităţii determină instituţiile locale să devină mai active;
5. Crearea de coaliţii / grupuri sau organizaţii care se pot implica în rezolvarea problemelor, în care se poate face un util schimb de informaţie.