Educația acoperă trei teme principale: statutul educațional al tinerilor, nivelul studiilor absolvite și aspirațiile educaționale; performanțele, aspirațiile și experiența școlară în cazul tinerilor înmatriculați în prezent într-o formă de învățământ și modul în care evaluează tinerii români calitatea sistemului educațional din care au făcut sau fac parte.

Anumite tendințe recente legate de sistemul educațional românesc evidențiază atât evoluții pozitive, cât și unele îngrijorătoare. În 2017, rata părăsirii timpurii a școlii în România (procentul populației cu vârste între 18 – 24 de ani care au absolvit cel mult învățământul secundar inferior și care nu mai participă la o formă de învățământ sau formare profesională) era a treia cea mai mare din Uniunea Europeană (18,1 %).9 Mai mult, părăsirea timpurie a școlii este în mod special larg răspândită în zonele rurale.10 Discrepanțele între zonele rurale și cele urbane nu se limitează la părăsirea timpurie a școlii, ci sunt evidente și la vârste mai fragede, în rezultatele elevilor la evaluare.

Raportul privind dezvoltarea umană din 2016 a indicat că, în România, rata înscrierii în învățământul terțiar era 53 % în 2015.

Cu alte cuvinte, peste jumătate din populația de vârsta învățământului terțiar era înscrisă într-o formă de învățământ superior. În același timp, conform Eurostat, în 2017 România ocupa ultimul loc în rândul statelor membre UE în ceea ce privește proporția populației cu vârste cuprinse între 30 – 34 de ani care a absolvit o formă de învățământ terțiar (26,3 %, comparativ cu media UE de 39,9 %).

 Absolvirea unei instituții de învățământ superior a fost mai larg răspândită în rândul femeilor în 2016; procentul femeilor cu vârste cuprinse între 30 – 34 de ani care au absolvit o formă de învățământ terțiar îl depășea cu 3,7 % pe cel al bărbaților.

 Universitățile românești sunt bine integrate în cadrul programelor de schimb de studenți; programul Erasmus Plus este accesat anual de mii de studenți români care beneficiază de pe urma experienței de a studia în străinătate.

Daca analizam aspecte importante legate de participarea la educație, nivelul de învățământ absolvit și inegalitățile educaționale, concentrându-se asupra tinerilor cu vârste cuprinse între 14 – 29 de ani, putem trage urmatoarele concluzii:

• Exista o proportie mare de tineri care nu sunt inscrisi in nicio forma de invatamant sau formare profesionala
• Majoritatea tinerilor vizează învățământul superior (diplomă de licență sau mai mult), iar aspirațiile lor par a fi influențate, printre alți factori, de gen (probabilitatea de a viza o diplomă universitară este mai mare în rândul femeilor) și de capitalul educațional al părinților.
• Există și alte diferențe notabile influențate de gen, conform datelor. În primul rând, procentul femeilor care raportează înscrierea la studii universitare este mai mare decât al bărbaților, iar în prezent este mai mare procentul bărbaților care nu sunt implicați în sistemul educațional. În al doilea rând, proporția femeilor care raportează finalizarea ciclurilor universitare de licență sau masterat este mai mare decât cea a bărbaților. În plus, finalizarea rutei profesionale sau tehnice este raportată în mai mare măsură de tineri absolvenți, decât de tinere.
• În ceea ce privește tinerii care încă sunt înscriși într-o formă de învățământ, se constata că în cadrul fiecărei categorii de nivel de învățământ absolvit în prezent, există procente mari de tineri care aspiră la niveluri educaționale superioare celui deja finalizat. Aproximativ un sfert dintre tinerii înscriși la diferite nivele de învățământ sunt foarte optimiști în privința perspectivelor de a găsi un loc de muncă după absolvire.
• Aproximativ două treimi dintre tinerii care sunt încă activi în educație consideră că climatul școlar/universitar zilnic este – în diferite măsuri – dificil și stresant; datele nu indică diferențe semnificative pe care le exercită statutul educațional actual sau genul tinerilor asupra acestei percepții. Cu toate acestea, procente semnificativ mai mari ale elevilor/studenților ale căror medii generale sunt printre cele mai slabe (5 – 6) raportează un climat școlar/universitar foarte dificil și stresant, sugerând că performanțele slabe pot genera atitudini anxioase față de școală/universitate.
• Există un procent modest (aproximativ 15 %) al tinerilor care raportează un nivel înalt de satisfacție față de calitatea generală a învățământului din România, iar evaluarea generală a calității educației este legată de percepția privind caracterul echitabil al procedurilor de evaluare și concordanța între formarea asigurată de sistemul educațional și cerințele pieței locurilor de muncă.